I-am pus această întrebare tatălui meu într-un context special: după vreo oră de aşteptare la cabinetul marelui cardiolog General Dr. Ţintoiu, tata îmi zice supărat:

- Păi ce facem, intrăm sau plecăm? Am venit să mor aici, la uşa lui?

- Păi, bine măi tată, dar nu vezi câtă lume aşteaptă? E cel mai mare cardiolog al nostru, şeful spitalului militar………cine suntem noi să dăm buzna? Tata îmi răspunde, zâmbind subţire:

-Cum! Nu sunt eu Ion al lui Bouroş de la Gura Răghiului?

Dacă ar fi să reprezint mnemotehnic ţăranul român, aş picta un ţăruş înfipt temeinic în pământ, respectuos în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor! Un ţăruş cu o încărcătură istorică şi emoţională în faţa căruia Turnul Eiffel se prăbuşeşte.

Un ţăruş fără complexe, fără dorinţa de a lupta să-l întreacă pe mai ştiu eu cine, fără ifose! Interesat în primul rând de poziţia lui în faţa lui Dumnezeu, acum şi mai ales în veşnicie!

Ţăranul român nu are angoase şi dezamăgiri, vrea doar să nu fie smuls dintr-ale lui şi nici să fie înfundat în pământ de tăvălugul globalist!

Suportăm totul până la un punct şi, dacă ar vorbi, ţărusul ar spune doar atât “lăsaţi-mă în pace!”

Acest ţărus înfipt într-ale lui e luminarea nestinsă a acestei lumi care orbecăie în întunericul lămpii lui Ilici şi a altor lumini orbitoare.

Tradiţia nu se conservă, ci se trăieşte! Noi nu putem fi altfel, aşa ne-am născut, aşa vom trăi, încercând să fim bineplăcuţi în faţa lui Dumnezeu şi de folos semenilor noştri.

Aiasta suntem!

Iar dacă Dumnezeu va îngădui ca ţărusul să fie smuls sau îngropat, cu ajutorul Său, vom răspunde asemeni Marelui Mateiaş. “Vreau să mor creştin! Loveşte!

Nu cred că există în viaţa pământului şi nici în dramaturgie un moment mai înălţător decât cel petrecut la 15 august 1714 la Constantinopol:

… faţă în faţă, desculţi şi în cămăşi, Constantin Brâncoveanu şi fiul cel mic Mateiaş.

… de jur împrejur trupurile decapitate ale Sfetnicului Ianache şi a celor 3 fraţi mai mari…

“în grozăvia spaimei, Mateiaş se rugă sultanului să-l ierte, făgăduind că se face musulman”.

Brâncoveanu îşi trimite fiul la moarte:

- “Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Dacă este cu putinţă, mai bine să mori de o mie de ori, decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos, pentru a trăi câţiva ani mai mult pe pământ”.

Luminat de cuvântul bun al tatălui său, Mateiaş îşi pune liniştit capul pe butuc: “Vreau să mor creştin! Loveşte!”

Duhovniceşte vorbind, Mateiaş a închis istoria.

sau

DESPRE POLITICAL CORRECTNESS SI LIBERTATE.

Indata dupa praznuirea Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, il pomenim in treacat pe viteazul Nestor. Nu zabovim launtric asupra Sfantului Nestor, deoarece el ne aminteste ca datoria noastra este sa-i aparam pe fratii nostri de Lie si sa-L marturisim pe Hristos!

Daca noi astazi asistam pasiv si ″intelept″ la pangarirea credintei si traditiei noastre, daca acceptam ca albul e negru si dracul e blond, isi poate inchipui cineva ce va fi atunci cand ni se va cere lepadarea de Hristos? Vom avea oare taria de a-L marturisi pe Domnul? Sau mai grav: copiii nostri, care au invatat de la noi sa fie ″intelepti″, isi vor mai pune macar problema marturisirii?

Iata-l astazi pe Lie, urias ca o mlastina globala care intineaza sufletele tuturor, zambind sfidator capetele noastre ″plecate″ care au uitat ca proverbul, in intregul lui, suna asa: ″Capul ce se pleaca, sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede″, iar in acest caz Soarele este Insusi Hristos!

Ce putin ne cere Hristos! El stie ce mici si nevolnici suntem si vrea doar sa venim la Sfintii Sai si la Preacurata Sa Maica si sa-l zdrobim pe Lie cu puterea ce Ei ne-o dau!

A fi Nestor nu e o optiune, ci o obligatie, iar de nu vom fi astfel, ne vor blestema copiii nostri si ni se va inchide pe veci Imparatia.

Ne este frica de Lie sau de posibila ″taiere″ a capului ?

Nu riscam absolut nimic si nici nu avem ce pierde, caci, ″ce ai care sa nu-ti fi fost dat″ ?

Sa-I deschidem inima lui Hristos, iar daca El e cu noi, ″de cine ne vom teme″?

Credinta noastra rationalista vine si ne indeamna la moderatie invocand mult discutata ″cale de mijloc″. Stim insa din Apocalipsa (8,21) ca fricosii vor intra in iad inaintea desfranatilor si ucigasilor si stim de la Parintele Arsenie Papacioc ca acela care crede in viata vesnica si nu lupta pana la sange sa o dobandeasca, trebuie inchis la nebuni!

Dar cine sunt acesti Lie care isi bat joc de credinta si traditia noastra?

Ati uitat oare ca aceasta tara e a lui Dumnezeu, ca am fost crestinati de Intaiul chemat si ca Romania e gradina Maicii Domnului? VA VOM AMINTI!

ŞCOALA BRÂNCOVENEASCĂ

sau

despre mutarea cătuşelor

de la mâini şi picioare la cap!

Am cumparat acum cativa ani, cu mult entuziasm, cartea „Cum s-a nascut poporul roman?”scrisa de domnul Djuvara, cu intentia de a o aseza langa Biblia copiilor mei.

Spre surprinderea mea autorul insinueaza nasterea poporului roman acum vreo mie de ani si dupa ce povesteste despre surghiunul poetului Ovidius la Pontul Euxin continua candid:” v-ati intrebat vreodata, cand spuneti Crezul in biserica, de ce pe Procuratorul Iudeii, care-l osandeste pe Isus, il chema Pilat din Pont?”

Iata-l asadar pe venerabilul N.D. inhamat la zgomotoasa farfurie zburatoare, era sa zic caruta, a globalizarii alaturi de mai tinerii sai colegi.

Orbiti de invataturile filozofice, de stralucirea propriei ratiuni,de pozitii sociale sau de stralucirea celor 30 de arginti, intelectualii nostri par sa fi uitat de valorile eterne Dumnezeu si Neam.

Ii compatim pentru inselarea in care afla in cazul cand pun ratiunea si cultura mai presus de Dumnezeu si ii condamnam pentru raul pe care-l produc sucind mintile copiilor nostri.

In incercarea lor de a ne spala creierii, intelectualii nostrii cocotati pe bani straini si pe banii nostri la carma culturii romane contribuie din plin la schizofrenia contemporana, siluind libertatea prin schimbarea sensului cuvintelor si impunand in numele aceleiasi „libertati” o gandire corect politica!

„Manipularea verbala precede totdeauna manipularea sociala; manipularea limbajului = manipularea societatii”.

Ne vom opri la doar doua cuvinte: libertate si legionar.

Omul liber nu mai este robul lui Hristos, descatusat de patimi ci este omul care „face ce vrea”! Este acea libertate intarusata in mintea noastra de treimea revolutiei franceze „libertate, egalitate, fraternitate”.

Stim ca scopul declarat al Revolutiei a fost sa spanzure cu matele ultimului preot pe ultimul rege! Stim atrocitatile ei si de asemenea stim ca Revolutia era simbolizata de o tarfa cu sanii goi care indemna la placere si la lupta impotriva lui Hristos. Iata ca astazi doar frigul mai impiedica fetele noastre sa-si arate tatele goale in vantul cald si fetid al libertatii!

Dupa 200 de ani in sfarsit Revolutia a invins si la noi: libertate = libertinaj.

Sa trecem la demonicul, hulitul, ostracizatul cuvant „legionar”.

Am asaistat la o discutie publica cu Traian Popescu, reprezentant de seama al generatiei 1948 – generatia SCUT, opozant iar nu supravietuitor al comunismului!

Inevitabil a venit o intrebare din public: Sunteti legionar?

Raspunsul a fost: Am facut parte din Fratiile de Cruce si am fost condamnat la … ani temnita grea din care am facut 16 ani, dar nu pot spune ca sunt legionar deoarece nu am depus juramantul.

Deci ca sa fi legionar trebuia sa fi trecut prin scoala de educatie numita Fratia de Cruce si apoi sa depui un juramant!

De unde deci teribila si temuta acuzatie – sentinta: „esti legionar!”, adresata noua care am trecut prin Soimii Patriei, Pionieri, UTC iar nu prin Manunchiul de Prieteni sau Fratia de Cruce… cat despre juramant, in fata cui sa-l depunem?

Am adus in discutie cuvantul legionar intr-un articol despre N.D. deoarece acesta tine sa precizeze (neintrebat) intr-un interviu ca nu a fost legionar iar la intrebarea reporteritei: „Totusi cum va explicati ca in majoritatea ei elita interbelica a fost legionara sau simpatizanta legionara?”, acesta raspunde: „a fost o orbire colectiva!”.

Domnule Djuvara, Dumneavoastra care nu ati fost orbit, luminati confuzia in care orbecaim, dar nu prin cuvinte mestesugite ci pe intelesul nostru:

A scrie in scopul de a manipula sufletul si mintea copiilor este un act de libertate sau de impostura?

Putem fi noi legionari astazi? Putem vorbi liber despre spiritul legionar? a fost legionarul un om iubitor de Dumnezeu si Neam sau un bandit si un criminal odios?

Sa spunem lucrurilor pe nume, nu are de ce sa ne mai fie frica ca au cam imbatranit! Iar daca spiritul legionar este de la drac va pieri, insa daca este de la Dumnezeu nu va muri in veci!

Domnule Djuvara nu l-am ucis noi pe Hristos acum 2000 de ani. Este adevarat insa ca noi romanii il rastignim pe Hristos in fiecare zi cu pacatele noastre si chiar il omoram fizic prin fiecare prunc avortat. Aceasta sa fie preocuparea noastra: sa aratam si sa vindecam pacatele reale nu sa ne asumam pe cele imaginare cum ar fi constanteanul Pilat, holocaustul, antisemitismul, nespalarea pe dinti… pacate inventate care invenineaza mintea si inima copiilor nostri.

Comunismul,postmodernismul si alte isme au mutat catusele de la maini si picioare la cap, generand frica cu cel mai periculos atribut al sau – autocenzura. Frica, prin experimentul Pitesti aplicat la nivelul societatii, a coborat in inima noastra, ticalosind-o. Iata deci perfectiunea raului: mintea indracita coboara in inima!

Inceputul vindecarii adica spargerea catuselor se face prin efortul personal de sfintire si prin curajul de a vorbi pe fata si de a scrie, afirmand adevarul si demascand impostura oriunde s-ar afla ascunsa. Avem cu alte cuvinte obligatia de a fi Nestor – adica de ai apara pe fratii nostri de Lie si de a-L marturisi pe Hristos.

Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Marcel Bouros.

PS: A se vedea distinctia pe care o face Nae Ionsecu asupra dusmanului personal – Inimicus pe care trebuie sa-l iertam si sa-l iubim si dusmanul cetatii – Hostess, care trebuie pedepsit

Motivele initiativei noastre:

• sub ochii nostri se construieste o lume cu un pronuntat caracter necrestin;
• o lume care se orienteaza spre valori superficiale;
• o lume care are nevoie de un om nou, fara radacini in traditie si fara dor de Dumnezeu, sclav al unor dorinte mizere, prin care poate fi usor controlat, dorinte stimulate de societatea de consum.

Ce ne propunem:

Sa promovam valorile netrecatoare ale Ortodoxiei, deoarece:

• acestea dau adancime omului;
• sunt un tezaur de frumusete nestiuta;
• putine din valorile Ortodoxiei sunt cunoscute si acestea superficial si deformat;
• au fost tinta unei propagande insistente care dorea sa le dezradacineze din sufletul romanesc.

Obiectivul central al fundatiei este acela de a forma tinerii in sensul acestor valori spirituale, de a le cladi caracterul prin exemplul de jertfa al inaintasilor.

Ce-am realizat pana acum:

• o librarie – Libraria brancoveneasca;
• o biblioteca pentru elevi si studenti;
• un cerc misionar pentru tineret, unde acestia primesc indrumare duhovniceasca si participa la intruniri pe teme spirituale;
• un program de burse pentru elevii cu dificultati materiale;
• un program de ajutorare a familiilor nevoiase;
• un program de conferinte in scoli si licee pe teme religioase.

Puteti colabora cu noi in derularea proiectului educational, care cuprinde:

• Gradinita “Sfintii Martiri Brancoveni” an care copiii nostri primesc hrana sufleteasca necesara cladirii armonioase a caracterului;
• Colegiul “Sfintii Martiri Brancoveni” – o scoala de calitate care sa ofere copiilor nostri o perspectiva crestina asupra lumii; in confuzia de valori a societatii contemporane, ei pot ajunge prin intermediul educatiei crestine la o intelegere cuprinzatoare a veacului si la reperele morale necesare unei reconstructii spirituale a Romaniei.

… răul nu poate fi îndreptat din lume din pricină că nici un om nu are grijă de copii, nimeni nu le vorbeste despre feciorie, nimeni nu le spune despre curătia trupească si sufletească, nimeni nu-i învată să dispretuiască averile si măririle, nimeni nu le vorbeste despre poruncile vestite în Scripturi. Sfântul Ioan Gură de Aur

Pentru crestinii interesati de viata lor duhovnicească apare cu intensitate întrebarea: în ce măsură mai putem valorifica în zilele noastre mostenirea crestină lăsată de înaintasi? Cum putem contribui la propovăduirea învătăturii crestine, dar mai ales, la răspândirea acelui “mod de a fi ” care defineste pe crestinul ortodox practicant, în conditiile în care trăim într-o societate agresiv secularizantă, sau lesne sedusă de o “spiritualitate” neo-păgână de tip “New Age”? Această luptă împotriva Ortodoxiei, dusă de societatea modernă descrestinată, prin mijloace viclene dar efi ciente, afectează cu precădere copiii

si tinerii. Care părinte crestin nu a constatat cu amărăciune că propriul copil, sub infl uenta celor învătate si experimentate la scoală, capătă atitudini si credinte care se opun învătăturii crestine si îl îndepărtează de Mântuitorul Hristos? Este limpede

deci că acest “război nevăzut” se duce mai ales în planul educatiei, tocmai datorită caracterului formativ al acesteia. Orice crestin ortodox care-si asumă valorile în care crede are si datoria mărturisirii credintei sale si este responsabil pentru modul în care răspândeste aceste valori în jurul său. Pornind de la aceste constatări si animati de dorinta de a face ceva, un grup de crestini ortodocsi ne-am constituit într-o fundatie, Fundatia Sfintii Martiri Brâncoveni, formă necesară derulării unor proiecte educationale, care să contracareze, pe cât este cu putintă, fenomenul descrestinării în rândul tinerilor si mai ales al copiilor. Cine priveste cu atentie ce s-a întâmplat cu învătământul în ultimii ani, vede tabloul unei continue descompuneri. Se vorbeste mult despre lipsa banilor, despre salarizarea batjocoritoare a profesorilor, despre degradarea spatiilor scolare. O componentă a crizei este însă si demografia negativă din ce în ce mai accentuată de după ‘89, care a ajuns să exercite o presiune mare asupra locurilor de muncă ale profesorilor.

Ceea ce este însă evident pentru toată lumea o reprezintă degradarea calitătii învătământului. Nu numai că nu se mai face educatie în scolile românesti, dar nici din punct de vedere al instructiei nu stăm mai bine, dovada fiind generatiile de semi-analfabeti cu diplomă de bacalaureat produsi după `89.

În momentul de fată, învătământul românesc pare a nu avea nici o fi nalitate. Scopul său este nebulos, supus mai curând unor imperative politice si sociale ale momentului si nu mai are deloc în vedere liniile de fortă ale învătământului traditional românesc. În perioada de normalitate de dinainte de aparitia comunismului în România, în învătământul mediu acestea erau reprezentate, pe de o parte, de solidele cunostinte de cultură clasică, iar pe de altă parte de componenta spirituală si morală crestină.

Rezultatul urmărit era construirea unui caracter puternic, accentul se punea în primul rând pe aspectul formativ. Odată cu reforma comunistă a învătământului s-a produs o fractură brutală cu trecutul, locul crestinismului în scoli fiind luat de marxism-leninism, iar modelul uman de referintă pentru elevi a fost ilustrat de eroul stahanovist al muncii socialiste. Falimentul generalizat al comunismului a antrenat si prăbusirea idealul găunos al formării omului materialist multilateral dezvoltat, dar din păcate, în locul rămas gol a fost asezată fantoma inconsistentă a omului “de consum”. Noul ideal uman răspunde cel mai bine profilului cerut de piata societătilor trans-nationale. Abandonând valorile ferme ale societătilor traditionale, învătământul modern pare să promoveze o abordare mai curând pragmatică, care să ofere absolventilor o cât mai fructuoasă “integrare pe piata muncii”. Această sintagmă, “de piată”, revine obsesiv în toate strategiile urmărite de forurile care dirijează învătământul românesc. Din păcate, si în această privintă rezultatul obtinut este sub orice asteptări, dar în orice caz am depăsit planul european la căpsunari!

O strategie anticrestină Problema fundamentală a învătământului românesc este însă absenta idealului uman crestin. Lăsati în voia unui individualism pragmatic, inspirat parcă direct din penibilul “american way of life”, tineretul român se exilează de bunăvoie pe meleagurile occidentale, unde crede că se împuscă usor dolarul. Educat în spiritul unui egocentrism cinic, elevul ajunge un bun cetătean al satului global, adică al acelui loc în care oamenii sunt “uniti” prin idealul lipsei oricărui ideal, unde fiecare îsi poate urmări în liniste bunăstarea proprie. Învătământul românesc nu poate oferi însă solutii pentru o problemă pe care nu o constientizează sau de care se fereste a o lua în discutie. Cauza acestei orbiri voluntare este agresivitatea curentului globalist anticrestin,

care a reusit, prin cele mai aberante motivatii, să-l alunge pe Hristos dintr-o bună parte a lumii, si în special din învătământul occidental modern. Sub pretextul separării religiei de statul laic, principiu aplicat cu străsnicie, se practică o descrestinare feroce a tuturor structurilor educationale de stat occidentale, care ajunge până la măsuri de tip orwelian, ca interzicerea oricăror simboluri crestine în scoli. Scopul acestor măsuri este acela de a-i educa pe copii în spiritul unei noi “morale”, atee, a bunului plac ridicat la rangul de principiu. Ei sunt astfel lipsiti de temelia metafi zică solidă a moralei crestine, care caută să întărească pe om prin exercitiul înfrânării de la rău, prin convingerea că o viată sobră, pusă în slujba comunitătii oferă satisfactii spirituale infi nit mai mari, cu ecouri în viata vesnică.

Noua morală individualistă, axată pe exercitarea precumpănitoare a drepturilor personale, face din oamenii creati după chipul lui Dumnezeu, fiinte robite poftelor si dorintelor egoiste. Stimulate cu dibăcie de societatea de consum, acestea devin principalul instrument de manipulare a maselor, a căror energie este dirijată exclusiv spre obtinerea de satisfactii ieftine. Rezultatul dorit va fi “minunata lume nouă” în care gloatele amorfe, lipsite de identitate, dar dominate de patimi, sunt gata pentru “raiul” pământesc care li se pregăteste. Prin implementarea a tot felul de programe si proiecte dubioase, învătământul românesc pare a se alinia acestei directii globaliste în care morala crestină provoacă alergie. Un exemplu de acest fel este recenta educare întru nerusinare, curvie si alte păcate împotriva firii, denumită eufemistic “educatie pentru sănătate”, care otrăveste copiii nostri încă de la cea mai fragedă vârstă. Aici au ocazia să învete “actul sexual responsabil”, adică “protejat”, planificarea familială sau cum să se ferească de facerea de copii si primesc o descriere amănuntită a perversiunilor sexuale, din care unele sunt rele iar altele sunt “normale” tin de “libertatea de alegere”. La fel, desi din ce în ce mai obosit, evolutionismul ateu continuă să fie omniprezent în programele scolare, fără să existe posibilitatea de a se prezenta si punctul de vedere opus.

O palidă rezistentă o mai opune ora de religie, din ce în ce mai izolată în marea de necredintă triumfătoare, dar acest nesemnificativ obstacol, va fi mai mult ca sigur înlăturat în viitorul apropiat. Pe fondul unei sustinute campanii de discreditare a Ortodoxiei (care nu vrea să fie modernă, progresistă, liber-schimbistă si pace!), eliminarea religiei din scoală (în sfârsit!) se va produce mai mult ca sigur treptat, prin tehnica pasilor mărunti.

Un aspect mai putin vizibil al vremurilor noastre este nu atât secularizarea (ateizarea) societătii noastre, cât falsa spiritualitate (sau cum spun Sfintii Părinti – “înselarea”) promovată cu îndârjire si la noi, conform modei europene. Cea mai importantă metodă este relativizarea Ortodoxiei ca unic drum către mântuire (ignorând imperativul Sf. Apostol Pavel: “un Domn, o credintă, un botez” – Efeseni 4, 5). Adevărul mântuitor al lui Hristos este înlocuit cu o sumă de “adevăruri”: relative (pentru că sunt mai multe), comode (pentru că nu mai trebuie să lupti pentru Adevăr) si foarte avantajoase din punct de vedere politic (pentru că doresti să te “integrezi” doar dacă îti lipseste tot timpul ceva, în special Adevărul).

O reacţie posibilă

În aceste conditii, crestinului responsabil si preocupat de viitorul sănătătii sufl etesti a copiilor săi îi rămân putine al ter na tive. Educatia făcută în particular, acasă este insuficientă, părintii simtindu-se depăsiti de multe ori de complexitatea problemelor si apare din ce în ce mai acut nevoia de structuri profesioniste private, care să rezolve coerent problema modelării crestine a caracterului copiilor nostri. Prin mobilizarea laicatului ortodox pot fi create în orase centre de cultură si educatie în duhul Ortodoxiei, afl ate sub îndrumarea unor duhovnici recunoscuti si mai putin sensibili la influentele politice ale momentului. Acestea ar putea cuprinde o librărie si o bibliotecă de carte ortodoxă, o grădinită si even tu al o scoală ortodoxă. Având personalitate juridică proprie, ele vor putea fi mai greu infl uentate si vor atârna doar de dragostea pentru Ortodoxie a initiatorilor.

O solutie temeinică ar putea fi renasterea scolilor de tip confesional, în care instructia copiilor se îmbină în mod armonios cu educatia, iar abilitătile tehnice necesare vietii materiale se altoiesc într-un sufl et curat si luminos, care să facă cinste părintilor si Bisericii. În astfel de scoli, deservite de per son al crestin, copiii pot fi feriti în perioada critică a formării lor de otrava învătăturii ateiste, de o “educatie sexuală” desfrânată si de “alternativa” unei spiritualităti antihristice. Acesta este si motivul pentru care Fundatia Sfintii Martiri Brâncoveni a demarat un proiect educational crestin-ortodox ce cuprinde deocamdată o grădinită si o scoală primară. – Grădinita si Şcoala Sfintii Martiri Brâncoveni. Intentia noastră pe termen lung este de a înfiinta un colegiu national Sfintii Martiri Brâncoveni, care să cuprindă toate nivelurile de învătământ preuniversitar, de la grădinită până la liceu inclusiv, si de a răspândi cât mai mult acest model de educatie, prin scoli crestin-ortodoxe, dacă este cu putintă la nivelul întregii tări.

Program de sprijin social

Fundatia “Sfintii Martiri Brancoveni” vine in ajutorul unor familii afectate de saracia indusa de instabilitatea sociala crescuta a ultimilor ani, intelegand ca in felul acesta sa implineasca porunca iubirii de saraci, pe care Isus Hristos ii identifica cu El insusi:

“Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc; insetat am fost Si Mi-ati dat sa beau; strain am fost Si M-ati primit; gol am fost Si M-ati imbracat; bolnav am fost Si M-ati cercetat; in temnita am fost si ati venit la Mine”(Matei 25:35,36).

Ajutorarea celor cazuti in necaz este o indatorire sfanta pentru orice crestin, pe care acesta trebuie sa o implineasca dupa puteri si care nu poate fi neglijata fara a cadea sub osanda Mantuitorului: “Adevarat zic voua: Intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut” (Matei 25:45).

In prezent, fundatia noastra sustine financiar cateva familii, dorindu-se ulterior, prin parteneriat cu alte persoane (institutii), o rezolvare temeinica a situatiei sociale a acestor cazuri:

Fara o implicare serioasa a cat mai multor membri activi ai societatii civile in sustinerea unor asemenea cazuri, aceste gesturi vor ramane izolate in marea de indiferenta, iar polarizarea societatii romanesti se va accentua si in anumite segmente ale populatiei saracia se va croniciza.

Puteti sprijini intentiile fundatiei de a asigura fluenta acestor ajutoare prin donatii sau prin preluarea unei parti a efortului nostru financiar.

Pentru cei care doresc sa ne contacteze in legatura cu aceste proiecte, adresa noastra este:

Fundatia Sfintii Martiri Brancoveni, Constanta,

Str. Vasile Lupu, nr. 43, tel. 0241-665354; 0726-309.556; e-mail: scoala_brancoveneasca @ yahoo.com.